One Comment

  1. Ilie

    Am fost si eu intr-o perioada, in aceasta ipostaza, sa zic asa. Intamplarea a facut ca un preot pe care il admiram, sa imi spuna ca ma feresc de lumina ca un ateu, iar eu mi-am spus in gand ” Daca Dumnezeu zice ca sunt ateu, atunci asa sa fie” . N-am mai crezut, plus ca aveam foarte multe intrebari fara raspunsuri si nu puteam sa inteleg multe lucruri. Nu intelegeam de ce sufera, nu doar copiii din Aftica, ci de peste tot in lume, de ce exista atat de multe abuzuri, de ce am fost facuti din pamant si nu din aur ( sau un alt metal pretios ), de ce trebuie sa induram greul de pe pamant pentru ca primii oameni au gresit, de ce Dumnezeu nu este unul ci sunt trei, de ce este si Fiul, de ce a venit Fiul pe pamant si nu Tatal, si daca Tatal impreuna cu Fiul una sunt, de ce nu spune clar ca Dumnezeu a venit pe pamant, nu Fiul, de ce trebuie sa ne botezam, de ce lumea e atat de mare, de ce trebuie sa ne rugam ( gandeam in acea vreme ca Dumnezeu vrea niste slugi sau „robotei” care sa se roage Lui, nu sa fie fericite ), aveam tone de intrebari fara raspunsuri. Dar cu timpul, intamplatile din viata mea, m-au facut sa inteleg. Sunt genul de om care incearca sa inteleaga atunci cand greseste sau se loveste, ca sa nu repete greseala. Acum, stiu raspunsurile la intrebari si le inteleg foarte bine. In general raspunsul este unul foarte usor de inteles, dar necesita o privire mai din ansamblu, necesita putina cercetare. Cu mare placere impartasesc aceste raspunsuri cu cei care le cauta si vor sa le afle. Pana acum, nu am gasit pe nimeni care imi poate aduce contra argumente. Unii dintre ei schimbau subiectul fara sa tragem o concluzie. Inteleg de ce se intampla asta, stiu cum e, an simtit si am trait si eu asa. Multa pace va doresc si fericire. Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.