Starea de urgență a lovit puternic economia românească, mulți au avut de pierdut, foarte mulți industriași au încercat să facă optimizări fiscale, dar știți ce? S-a demonstrat faptul că oricine iși poate deschide o afacere, dar nu orice persoană o poate menține pe linia de plutire, desigur, fără a avea afaceri cu statul. Antreprenorul de ieri cere astăzi ajutor de la stat căci afacerea pe care a primit-o nu funcționează.

Industria hotelieră de pe litoral plânge, aceștia punctează faptul că sezonul 2020 compromis, nu sunt de acord cu ei, practic acesta este primul sezon care nu o să fie compromis pentru turist. De ce? Căci hotelierul o să trebuiască să ofere condiții și respect, o să trebuiască să ofere contracte de muncă – fapt cu care aceștia nu sunt obișnuiți.

Cei care inchiriază sectoarele de plajă se plâng? De ce? Căci nu iși pot chema zilieri în această perioadă? Că nu o să deschidă la timp? Angajați mai mulți oameni și o să deschideți la timp, voi chiar aveți pretenția ca 5 persoane să deschidă o plajă? Ce salarii oferiți pe litoral? Minim pe economie? Poate vă meritați soarta. De ce spun asta? Stau în Constanța, iar până acum nu am auzit nici o poveste de patron fair-play, ba chiar mai mult de atât: am lucrat pe litoral. Nu exista o fișă a postului, degeaba ești angajat pe un post, trebuie să-ți ajuti colegii și nu, nu doar o singura dată ci aproape zilnic. Minim 12 ore pe zi. Contracte de muncă pe un salariu minim, asta n cel mai bun caz, dar haideți să nu fim ipocriți, nimeni nu se baza pe acel contract sau pe acel salariu.

Litoralul românesc nu a fost ucis în anul 2020, litoralul românesc era mort de foarte mulți ani, iar începând din acest moment sperăm să se îndrepte.

Dacă angajatorii iși respectă angajații din punct de vedere uman și financiar, automat, angajații o să respecte turiștii, dar daca patronașul freacă psihic angajatul, desigur, angajatul nu o să se poarte întotdeauna frumos, chiar dacă iși dorește. Prefer 20 de hoteluri cu 100 de angajați în locul a 1.000 de hoteluri cu 20 angajați.

Litoralul românesc nu merită fonduri guvernamentale pentru salvarea acestuia. Să se susțină singuri, chiar s-au făcut toți moștenitorii mari industriași hotelieri?

Îmi pare rău de afacerile mici, de buticul cartierului, de pensiunea care din asta se susținea, de aceste afaceri îmi pare rău și chiar sper să supraviețuiască.

Concomitent la mine în cartier în aceeași locație au fost deschise o cafenea și o sală de jocuri, nu, nu în același timp. Prima oară a fost cafeneaua. Faliment. Acum o lună a apărut sala de jocuri. Faliment. De ce nu-mi pare rău de ei? Căci nu ofereau nimic util societății, cafeneaua și cafeaua era ordinară, nu erau locuri de parcare, practic el și-a deschis cafenea în ideea îmbogățirii, ghinion! Nu a mers! Cum nu a mers nici cu sala de jocuri.

Aceste vremuri o să ne educe, o să fim mai prudenți din punct de vedere al consumului și practic o să conștientizăm faptul că nu toți ne-am născut patroni sau deținători de afaceri.

Related Posts