Ce era un oracol? Oracolul era Facebook-ul generatiei 91, generatie din care fac parte, generatie ce apasa cu disperare pe tasta „end” atunci cand din greseala se conecta la internet, generatia careia nu i-a fost explicat logic ci mecanic, generatia care si-a petrecut copilaria afara – terorizand vecinii – nu spun ca am fost un copil cuminte sau rau ci spun doar ca faceam galagie.

Toate persoanele cu care aveam contact le cunosteam, am prins si eu telefonul prin scoala generala dar nu erau asa de performante, pe vremea mea ne bucuram cand vedeam un telefon color. Am folosit telefonul in generala dar il foloseam strict informativ, unde esti, ce faci, unde ne vedem, atat! Jocuri, aplicatii, checkinuri, likeuri? Nu exista asa ceva! firme, suferinte, iPhoane? Nu, 2 lei zilnic la scoala de care mancam toata ziua si apoi toata ziua afara.

La fel ca pe Facebook erau grupuri, discutii, critici, dar era frumos, stii de ce? Pentru ca lumea interactiona, vedeai ca ai zis ceva gresit si iti parea rau cand il vedeai ca l-a deranjat, in acelasi timp te simteai ok cand spuneai o gluma si toti radeau, acum ce faci? Scrii gluma pe Facebook si iti cresti egoul prin likeuri?

12 ani au trecut de cand a fost completat acest oracol, 12 ani in care fiecare s-a dezvoltat in stilul sau caracteristic, 12 ani in care am pastrat legatura si am depanat amintiri.

Practic am gasit o parte din copilaria mea:)