O lună de zile a trecut din momentul în care a fost instaurată starea de urgență, o lumă în care fiecare s-a adaptat și a făcut ce a putut. O mentalitate comună a fost ca în primul pas să se facă provizii, de înțeles, parțial, e pentru prima oară după revoluție când România trece printr-o astfel de stare, nimeni nu a înțeles exact cu ce se mânâncă, ba chiar majoritatea au santajat, a se remarca exemplu Țăndăreiului.

Ne-am schimbat prioritățile, dar, într-un fel este bine că ne-am porționat consumul și cheltuielile, din păcate trăim într-un sistem medical care nu întotdeauna și-a dovedit eficiența, nu o să doresc să analize deoarece sunt subiectiv. Poate dacă doctorii iși dădeau mai mult interesul acum bunica mea era în viață, dar, din păcate am pierdut-o în vara anului 2019.

Mă bucur că nu este Dăncilă la conducerea Guvernului, mai multe despre cum văd eu această situație pe celălalt blog, pe blogul politic.

Avusesem în cap să mă apuc să învăț Python, dar, degeaba, tot la baze sunt, dar mâine fac tutorialul cu Python cap-coadă în ideea că o să se prindă ceva de  mine, concomitent mâine o să fie ziua pe care mi-o doresc de un an: ziua în care m las de fumat!

Revin cu un nou articol mâine!

Related Posts